Un nume pe buzele tuturor liceenilor.
Când începem să ne însușim primele noțiuni de chimie, în experiențele de laborator este puțin probabil să nu se utilizeze arzătorul (becul) Teclu, sau mai simplu „teclul”. Uneori profesorii spun elevilor că este numele unui român, alteori, dacă știu, le spun și că acest român este născut în Șcheii brașovului. Apoi trecem mai departe la lecție.
Strâng în mână acest aparat mic, metalic, și văd o viață dedicată științei, văd un copil care în 1839 s-a născut undeva într-o casă din Schei. Se împlinise aproape anul de când Gheorghe Barițiu ființase „Gazeta de Transilvania” și aproape 250 de ani decând sunt primele mărturii despre o școală românească. În același an vine la biserica Sf. Nicolae, parohul Ioan Popasu (născut tot în Brașov) cu mari merite în ridicarea spirituală și materială a acestei biserici, precum și în dezvoltarea învățământului primar, dar mai ales prin actul adițional „Instrucția” care a dus în 1844 la recunoașterea prin decret a școlii primare de la Sf.Nicolae ca școală competitivă pentru toate gimnaziile din țară. Și tot acesta a propus ca pe locul cumpărat de români și numit „Groaveri” în loc de cimitir, așa cum era preconizat, să se construiască pentru vii „clădire școlară comună”, punând bazele viitorului Liceu Șaguna.
Existau toate condițiile pentru împlinirea prin învățătură a lui Nicolae Teclu, inclusiv pentru cursurile liceului pe care le începe tot aici la Brașov, dar pe care le va termina la Viena.
Deși avea înclinații artistice, pentru a-și urmări visul a renunțat la vârsta de 29 de ani la specialitatea pentru care se pregătise, arhitectura, și s-a dedicat chimiei. Mediul în care s-a născut și a crescut, lumea Șcheilor, l-a educat în dragoste de țară dorind cu ardoare ca la terminarea studiilor să înființeze o fabrică modernă de hârtie la Brașov și să pună bazele industriei chimice pe pământul românesc, asta în condițiile în care în lume se fixase ideea falsă cum că chimia nu va fi niciodată o știință adevărată pentru că legile ei nu pot fi descrise matematic. În 1880 la Academie spunea: ― „Chimia este însă şi mai mult: ea este mama industriei într-o ţară ca aceasta, cu resurse atât de bogate, trebuie sa fie un focar pentru ridicarea bunei stări materiale, printr-o activitate cât mai extinsă industrial”. Pentru a impulsiona opinia publică, solicită lui Aurel Mureșianu să îl ajute cu publicarea în Gazeta de Transilvania a rezultatelor studiilor lui cu privire la îmbunătățirea calității hârtiei. Dar nu a fost să fie pentru că posibilii investitori erau încă depășiți de ideile progresiste ale lui Nicolae Teclu.
În tot acest timp va fi profesor la viitorul Liceul Andrei Șaguna, „Gimnaziul Greco-Ortodox Românesc” - așa cum era cunoscut pe atunci, plecând apoi, după 5 ani, ca profesor cu bun renume la Academia Comercială din Viena. Ioan Slavici și Mihai Eminescu au fost printre spectatorii demonstrațiilor de chimie pe care Nicolae Teclu le susținea în cadrul cursurilor.
Fire iscoditoare și vizionară, imaginația sa a luat-o cu mult înaintea vremurilor. A imaginat chiar și o metodă de utilizare a prafului de pușcă pentru alimentarea unui motor care ar fi putut ridica de la sol un aparat mai greu decât aerul pe care el preconiza că o să aibă forma unei păsări (7 iulie 1884). Mai târziu, contemporan și cam de aceași vârstă cu Nicolae Teclu, Clement Ader va introduce în vocabularul internațional denumirea de „avion” (din latinescul „avis”) pentru un aparat de zbor cu aripi, asemănător cu liliacul (1892).
A pus la punct o metodă prin care se puteau citi hârtiile arse, participând în premieră la prinderea ucigașei unui avocat polonez în Cracovia. Fiind chimist al Monetăriei de Stat Austriece, a recuperat o sumă colosală prin identificarea unor acțiuni de stat carbonizate într-un incendiu din Belgia. Această metodă încă se mai folosește în criminalistică. Poate mii de mineri au trăit până la bătrânețe datorită aparatului pentru determinarea permanentă a existenței gazului „grizzu” de mină. Industria hârtiei, a preparării „gheții carbonice”, a ozonului, a pigmenților s-au dezvoltat utilizând descoperirile lui Nicolae Teclu.
Meteoritul de la Goalpara (India), un meteorit din ureilit, a fost analizat de către și cu metode inventate de acest brașovean neobosit. Întâmplarea face ca la o analiză a unui meteorit similar căzut în 2008, să fie descoperiți aminoacizi, adică elemente chimice care stau la baza vieții.
Ca toți scheienii, era un împătimit al muntelui făcând nenumărate drumeții prin munții României fiind și un... gimnast remarcabil, activând ca maestru instructor de gimnastică la societăți înființate de el în Brașov și Viena.
Fiind membru al Academiei Române, a ținut permanent legătura cu Nicolae Iorga care îl aprecia în mod deosebit, iar la Expoziția Generală Română din București (1906), Teclu și-a adus toate invențiile. De menționat că la această expoziție s-a înregistrat prima participare a reprezentanților Junilor brașoveni.
A plecat dintre noi la 26 iulie 1916 la Viena lăsându-ne nouă, oamenilor, tot ce a agonisit în viață: 52 de lucrări științifice care au fost traduse în mai multe limbi, 60 de descoperiri științifice, pasiunea și setea de cunoaștere.
Material informativ cules și întocmit de Mircea Bodean.Pentru bibliografie utilizați legăturile din text.Înapoi