Grădina lui Ţimăn
|
Dacă apuci dela Buchirița în sus, pă partea stângă, înainte să întri pă Valea Oului, cum treci de casa lu’ Bizdideanu, pân dosu’ Bisericii Sf. Treime dai de Grădina lu’ Țimăn. Grădina lui Țimăn au fost din ăle mai vechi timpuri a mai vestită grădină a scheienilor. Ea au fost aleasă ca loc de serbare și de petrecere pentru societăţile din schei, pentru juni, dar și pentru ăi ce vroiau să petreacă câteva ore în aer liber. În prima zi de Paști, după masa, venea lumea la iarbă verde cu mâncare și beutură. Se aduceau ouă roșii și friptură de miel cu ceapă verde. În mijlocul grădinii era un foișor mare din lemn, unde un cârciumar, prin licitație, aducea butoaie cu bere care se vindea la “țap”. |
Cu patefonul la iarbă verde în Grădina lui Țimăn |
Lunea, a doua zi de Paști, Junii Tineri din Schei, după Sfânta Liturghie, se împărțeau în grupuri, și în frunte cu doi lăutari mergeau pă la fete la stropchit. Pă drum lăutarii cântau “Marșul Junilor”. Fetele îi cinsteau cu ouă roșii, cu plăcinte și cu un pa’ar de vin. După ce terminau cu stropchitul, fiecare grup venea în Grădina lui Țimăn unde juca hora și arunca buzduganul. Lumea adunată se distra și se veselea cu un pahar de beutură adusă de-acasă. Cătră seară, toți Junii Tineri, cu lăutarii în frunte plecau în Chiața Prundului unde jucau hora până sara târzâu.
După cum zâce Gh. I. Pitiş în „Serbătorea Juniloru la Paști”:
„Grădina lui Țimăn e lângă biserica de pe Tocile și acuma au ajuns în stăpânirea bisericii; mai nainte fusese a lui Țîrcă și înainte de Țîrcă a fostu a lui Butoiu Prișcu, care a datu locu de l-au cumpăratu cu dela unu dela altu de s-a făcutu pe la 1814 o biserică din lemnu, că și mai nainte era de se îngropa acolo. În Grădina lu Țimenu ca și pe Costa Prundului și între Chetri și sub Polele Dosului, Junii au masa loru săpată în pământu de-i dice „masa Juniloru”. Decă nu-i vreme bună, Junii de dusu totu se ducu pănă la masa loru de cântă „Christosu au înviatu”, că asta e datoria loru, se se ducă. Der decă e vreme bună, la Juni le ducu de mâncare și aducu și unu butoiu de vinu dela Vătafu și stă la masă și își petrecu și le cântă lăutarii; Junii pretutindinea și când se punu la masă și când se scolă cântă „Christosu au înviată” cu pălăriile în mână. Când e vreme bună, cu Junii merge și lume de prin tote părțile pănă și de prin cetate și pănă și streini, și lumea care vine își ia de mâncare și beutură, de își întinde masa pe iarbă verde. Și bărbații și feciorii vină cu pistole de slobodă focuri din tote părțile, de resună locu. După-ce se scola dela masă, junii mergu unde e locu mai potrivitu și jocă și aruncă buzduganu. Din grădina lu Țimenu plecă Junii, și cu ei și lumea pe la șese sera și joca ântâiu la crucea de lângă biserica Sf. Treimi, apoi la cea din Prundu și sera mergu Junii la Vătafu.”
 |
| Grădina lui Țimăn |
Aici în Grădina lu’ Țimăn a fost amenajată o pârtie de șchi iar pân anii ’80 chiar un teleschi. Iarna era plin de copiii antrenați de Costi Bârsan. Se pornea de sus din Vișlăr. Aici au învățat ăi mai mulți scheieni să șchieze. Dar nu numai iarna era animație aici în Gradina lui Țimăn. Vara veneau scheienii cu pături și merinde de stăteau la soare să se relaxeze. Tot aici, terenul fiind în pantă, colea jos se aduna apa ca-ntr-o căldare și se formau băltoace mari cu broaște și gușteri, unde se jucau copchiii.
Text de Eugen Moga